Ziua 3 a fost ca o calatorie in inima Bucovinei, ziua cu cea mai mare incarcatura emotionala si care a descris cel mai bine fuziunea dintre vechi si nou.

Am plecat mai devreme decat de obicei, cu autocarul Tarsin, catre gara Moldovita, locul din care pleaca Mocanita Hutulca, obiectivul pe care l-am asteptat cu sufletul la gura si emotie de copil in suflet. A fost fix cum imi imaginam: condusa de un batranel cu chip muncit, dar ochi senini si plini de povesti. Am parcurs un traseu de aproape o ora pana in gara Argel, leganati de mersul taraganat, trasi de locomotiva cu abur, cufundati de-a dreptul in privelistea fascinanta. Am trecut pe langa case care se aflau la doar jumatate de metru de linia ferata, pe langa copaci inalti si brazi bogati, pe langa dealuri si pasuni pline de oi si vacute, gradini bogate si livezi incarcate, dar mai ales am trecut pe langa oameni blanzi si calzi care se opreau din ce faceau pentru a ne arunca o privire sau chiar sa ne faca cu mana. Pe cuvant ca ma simteam ca un musafir, frumos primit in casa lor, oferindu-ne tot ce au ei mai bun pe masa.

Leganatul mocanitei i-a prins bine si Otiliei care a tras un pui de somn in brate, sub razele de soare, dar s-a trezit imediat ce am ajuns la Argel. Si acesta un loc fascinant unde pe marginea caii ferate localnicii te intampina cu bucate pregatite chiar de ei. N-am glumit cand am zis ca aici se intampla un adevarat Food Festival pe “obcinile” Bucovinei, pentru ca la fiecare cativa metri mai gaseai un gospodar care pregatea sau vindea ceva delicios: de la bulz pe gratar, pastrav pe cetina, fasole scazuta si scrijele, pana la ciocolata de casa si cosul plin, plin cu turte cu branza pe care ni le-a facut cadou o doamna.

De aici mai repede decat m-as fi asteptat, pentru ca aveam super emotii, ne-am indreptat catre Mega Tiroliana de la Palma. Si nu-i zice “mega” degeaba, ci pentru ca are o lungime de 1.1 km si se afla la peste 100m deasupra solului. O sa recunosc ca eu am stat cu Otilia la umbra si ne-am giugiulit cu cateii, in timp ce Flavius s-a bucurat de Bucovina vazuta de sus, la o viteza de aproximativ 100km pe ora si chiar pare a fi cel mai bun mod de a simti adrenalina intr-o zi de vara, printre munti si brazi inalti. Cine ar fi crezut ca un loc dominat de manastiri si traditie ascunde o astfel de bijuterie a sporturilor extreme?

Se apropie ora pranzului iar gazdele noastre ne-au pregatit o surpriza la cateva sute de metri de punctul de plecare cu tiroliana. Un picnic in varf de deal, care nu doar ca ne-a impresionat cu mancarea delicioasa dar si peisajul care te lasa fara suflare. La umbra copacilor ne-am bucurat si de zacusca delicioasa a Getei, de la Casa Humor, si de afumaturile lui Edi de la La Conac, dar si de guacamole si brownieurile lui Romica de la Best Western. Cei mici au alergat si au zburdat in timp ce noi ne-am bucurat de cateva momente de odihna si o bere de la Capra noastra. Am primit si cadouri de la foarte draga mea Manuela Scripcariu, fondatoarea Discover Bucovina, direct din shopul lor cu cele mai cool obiecte personalizate, care cu siguranta vor fi o idee numai buna de suveniruri pentru cei ce va asteapta acasa.

Dupa tiroliana si guacamole, sa ne intoarcem la ce a consacrat zona: Albastrul de Voronet.

Da, urmatoare oprire a fost chiar la aceasta manastire cunoscuta in toata lumea, pentru albastrul imposibil de reprodus. Liniste, flori, ciripit de pasari si palpait de lumanare, un popas care iti va aminti cat de simpla poate fi viata daca esti dispus sa o vezi asa.

A urmat desertul, in locul in care sunt sigura ca ne vom mai intoarce de fiecare data cand voim ajunge in zona , pentru ca te face sa te simti exact asa cum ii e si numele “Acasa in Bucovina”. Un loc dedicat relaxarii, pe o pajiste intinsa pe o suprafata de 5 hectare, chiar pe malul raului Moldova. Aici veti putea gasi ceva pe placul fiecarui membru al familiei. De la joaca si alergat descult in iarba cu cei mici, leagane si cei mai frumosi ponei care stau liberi in tot complexul. Pana la echitatie in manej si plimbare cu trasura cu cei mai frumosi cai. Puteti servi la restaurant bucate pregatite dupa retetele gospodinelor de aici, cu fructe si legume crescute local. Noi am fost primiti cu dulceata de trandafiri, facuta bineinteles din trandafirii din gradina lor, sirop de brad cu apa minerala si surpriza zilei: Mamaliga cu fragi si smantana, un deliciu simplu dar care ne-a umplut sufletul de bucurie tuturor. Un dulce specific zonei cu care multi au crescut. Sa va mai zic si cat de buna a fost alivanca pufoasa si cremoasa? Si ca inainte de plecare am baut si un ceai de busuioc parfumat care ne-a reincarcat bateriile pentru a vizita gradina.

Gradina mi-a amintit de Dumbrava Minunata, cea in care topaiau Lizuca si Patrocle, e plina de flori si fructe, am mancat capsune salbatice mici si aromate, agrise si coacaze, am mirosit trandafiri, iar Otilia a mancat primele ei cirese negre amare. Am cunoscut si puii de ciobanesc bucovinean, grasani si pufosi. Am salutat si vacutele si m-am bucurat sa vad ce casuta frumoasa si curata au, ca primesc des iubire si mangaieri. La plecare nici nu se putea sa nu plecam fara o vorba buna si o sticla de afinata.

Am pornit catre hotel si ne-am pregatit de ceea ce urma sa fie incheierea acestei zile pline de experiente atat de diferite. O cina fine-dinning organizata de ce-a de-a treia gazda, Romica, la mezaninul hotelului Best-Western. Ati fi crezut ca in Gura Humorului se poate manca foie gras? Ratatouille cu halloumi? Tagliatelle cu midii si creveti? Sau ca desertul va fi o reinterpretare fabuloasa a coltunasilor, readusi in contemporan cu umplutura de fistic, ciocolata, menta, urda si aluat mov cu afine. Toate acestea pregatite de un chef tanar dar curajos si dornic sa schimbe modul in care este vazuta mancarea intr-un oras mic. Fiecare fel de mancare a fost insotit de vinuri atent selectionate din gama Gramma Wines, vinuri ce pot fi cel mai bine descrise ca fiind o calatorie aromata catre conversatii calde intre o mana de oameni adunati sa redescopere un taram fermecator.

#RedescoperaBucovina a fost o experienta ce s-a incheiat duminica dimineata in cea mai frumoasa fosta sala de bal, cu tavan pictat, de influenta austriaca, devenita sala de sedinte a Primariei Gura Humorului. Ne-am luat ramas-bun, ne-am energizat cu cafea delicioasa de la Vienna Ice Coffee; ne-am promis sa ne revedem, sa ne scriem, sa vorbim, sa facem schimb de poze si povesti si sa ne reintoarcem cu inima si mai deschisa la surprinzatoaarea Bucovina care are atat de multe de oferit, pentru atat de multi dintre noi. Iar cuvintele care mi-au ramas in minte si azi au fost cele zise de Romica, gazda noastra de la Best Western: “Sper ca in viata, fiecare sa va gasiti Bucovina”.