Ziua a doua a inceput cu un mic dejun urias si plin de tot felul de goodies: omleta, cafea, croissante, unt si fructe, toate servite in camera, pentru ca in perioada aceasta servirea se face in maxima siguranta, personalul poarta masti si manusi la Hotel Best Western Bucovina, iar mesele pot fi servite fie pe terasa fie in camera.
Imediat dupa, s-a dat adunarea in parcarea hotelului, unde cu totii ne-am pregatit de plecare la unul dintre cele mai frumoase parcuri de agrement pe care le-am vazut in ultimii ani: Arinis. Aici nu doar ca aveti de ales dintre zeci de activitati, dar se construieste acum un “orasel al hobbitilor” cu casute amenajate in stiluri diferite, o fortareata si chiar si un castel in care cei mici se pot distra cat ii tin picioarele. Dupa cum va povesteam, aici puteti si sa va relaxati la o terasa dar si sa sariti in gol de pe turnul de catarare. Puteti experimenta o plimbare plina de adreinalina pe atv si utv, sau sa va balaciti in uriasul bazin de inot.
Cand am ajuns am incercat cele doua tipuri de tir: cu arcul si paintball, a urmat apoi explorarea zonei de Aventura park, amenajata atat pentru pitici cat si pentru adulti, la inaltimi diferite in copaci. Ne-am indreptat apoi catre zona de catarare si a carturilor electrice. Carturile sunt atat de silentioase incat Flavius a reusit sa se plimbe doua ture fara ca Otilia sa se trezeasca desi dormea in marsupiu.
Urmatoarea oprire a fost tiroliana peste Moldova, pe care a testat-o Flavius in timp ce eu am stat la umbra pe terasa din incinta complexului cat timp Otilia si-a continuat somnul, iar eu am baut o cafea. Ne-am reunit cu totii apoi pentru a urca cu telescaunul la Foisorul de observatie din care am savurat o privelisete de neuitat. Acesta pare punctul perfect din care puteti privi muntii, padurea, potecile si cam tot ce va puteti imagina atunci cand va ganditi la un peisaj bucovinean, de basm.
Am coborat apoi pe cararile din padure si poate nu am fost noi cei mai pregatiti de un traseu montan de aproximativ o ora, care inca mai resimtea zilele ploiase si noroiase, dar a meritat in totalitate. Rar ai ocazia sa vezi copaci inalti ce par sa fie acolo dintotdeauna, sa auzi pasarile cantand in voie, florile salbatice si susurul paraiaselor pe care le intalneam din loc in loc. Cum am ajuns la vale? Plini de noroi dar cu gura pana la urechi.
Dupa cum va puteti imagina, toata experienta Arinis-telescaun-padure ne-a facut pofta de mancare, asa ca ce-a de-a doua gazda a noastra, Edi, ne-a primit la Hanul Cotu’ Buhii, un loc atat de primitor, cald si amenajat in stilul traditional al zonei, dar cu un twist foarte cool: peretii sunt decorati cu capace de oale, tocatoare si farfurii.
Am fost primiti cu afinata, care da, avea afine de alea mici, de munte, aromate si dulci. A venit si felul intai, ciorba dupa pofta fiecaruia, eu am avut de fasole, iar Flavius, ca in orice calatorie prin tara, a ales ciorba de burta. Ambele insa au fost si mai bune decat ne asteptam deja si servite cu smantana, ardei iuti si cea mai pufoasa ca un norisor paine. A urmat apoi o ciulama de hribi cum nici n-am visat sa manac vreodata, cu un sos smantanos si dens care a mers la fix cu mamaliguta si mai ales pastravul facut pe jar. Si da, am mai putut si desert: Poale in brau cu urda si marar, pudrate cu mult zahar, asta nu mai incercasem pana acum, dar pe cuvant ca s-a dovedit a fi o combinatie care m-a cucerit. A urmat apoi o plimbare cu atv-ul pana la varful Toaca si o coborare downhill cu bicicletele. Pai nu asa se aseaza mancarea mai bine in Bucovina? Mananci cat mananci, dar sa simti si adrenalina!
Dupa o pauza si reintoarcerea la hotel cat sa ne adunam fortele pentru inca o seara festiva, am plecat catre cea de-a doua locatie a gazdei noastre, Edi (care pe parcursul celor trei zile a devenit prietenul cel mai bun al Otiliei). La Conac, un loc fermecator, la poalele padurii, construit pe un spatiu intins, modern si minimalist pastrand cat mai mult din vegetatia zonei, dar si tot felul de detalii decorative specifice. La intrare te intampina o tufa inalta si parfumata de Mana Maicii Domnului, care iti deschide calea catre spatiul de joaca pentru cei mici, restaurantul in care veti vedea oale, cergi, ulcele, stergare facute chiar de gospodinele din zona si apoi afumatoarea in care cheful de la La Conac, afuma tot felul de bunatati la cald, cu lemn de cires amar. Bineinteles, chiar de un astfel de festin ne-am bucurat si noi, gatit live in curte, aperitive servite pe cetina de brad, balmos la ceaun, zacusca-vinete-fasole batuta (trioul preferat al vegetarianului in Bucovina) si tocana de berbecut gatit si caramelizat incet in bere neagra, piure de cartofi cu ceapa si garnitura de varza fiarta in vin care a fost de-a dreptul fabuloasa. Desertul si aici a fost o surpriza: tocinei dulci (la noi in Moldova se fac sarati) si strudel gatit chiar atunci, dupa o veche reteta austriaca.
Nici nu mai zic de atmosfera minunata creata de muzicantii veseli, copiii jucandu-se, bucatele sfaraind, dar si de berea de care nu mai auzisem din copilarie, Solca- bere locala care se produce inca de la 1810.
Ziua 2 a fost despre nebunia si adrenalina prezentului, combinata cu gustul si veselia folclorului.